11 Dec

Argument: bariere vizibile și invizibile

jobExistă bariere la intrarea tinerilor pe pia­ța muncii, iar în virtutea acestor ba­­riere, putem explica șomajul în rân­dul acestei categorii sociale. Aceasta es­­te, cu siguranță, o judecată emisă de­­seori, atât din partea celor care cons­truiesc politici publice, cât și din par­tea societății civile.

Colecția de articole din acest supliment își propune să contribuie la dezbaterea publică din România cu privire la ba­rie­rele pe care tinerii le au de trecut, pu­nând accentul pe două aspecte pe care le considerăm fundamentale. Avem, pe de o parte, bariere care țin de re­gle­men­­tările instituționale existente pe pia­ța muncii. Concentrarea exclusivă pe acestea ne-ar face însă să omitem din analiza noastră o altă fațetă im­por­tantă a problemei: furnizarea de ser­vi­cii educaționale pe piața din România.

Din punct de vedere metodologic, abor­darea articolelor este tributară me­to­do­logiei expuse de către economistul fran­cez Frédéric Bastiat în secolul al XIX-lea: problemele sociale sau economice au cauze vizibile, dar, de cele mai multe ori, cauzele nevăzute sunt mai preg­nan­te. Aplicând această metodologie pro­blemei șomajului tinerilor proveniți atât din mediul rural, cât și din mediul urban, contributorii suplimentului de față au identificat o serie de bariere vi­zibile și invizibile la angajarea forței de muncă.

În rândul barierelor vizibile, dacă ne re­ferim la reglementări instituționale, fiscalitatea excesivă din România explică de ce activitatea antre­pre­no­ria­lă este dificilă și de ce, pe cale de con­se­cință, tinerii sunt cei mai afectați de un asemenea aranjament. Alte re­gle­men­tări cad însă sub incidența as­pec­te­lor invizibile. Salariul minim pe eco­no­mie ori venitul minim garantat, pentru a lua doar două exemple, deși for­mu­la­te explicit pentru a fi în favoarea celor mai defavorizate categorii sociale aflate pe piața muncii, au efecte ne­inten­țio­na­te negative chiar asupra celor pe care ar trebui să-i protejeze; în cazul de fa­ță, chiar asupra tinerilor.

Cât privește educația, presupoziția con­form căreia există o mărime care se po­trivește tuturor este pervazivă în po­liticile publice din România. Alte aranjamente instituționale sunt însă posibile: de la alternative private, pre­cum firmele de training, la par­te­ne­ria­tele public-privat în educația liceală sau universitară, toate acestea sunt so­luții pentru depășirea impasului exis­tent.

Dacă n-au alternative, tinerii vor ajun­ge, ca să ne întoarcem la metafora lui Bastiat, să-i spargă fereastra băcanului. Cu siguranță, însă, că o asemenea ac­țiu­ne nu va stimula creșterea economică.

RADU USZKAI,

Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională

Copyright © 2014-2015. Toate drepturile rezervate.