12 Dec

Cum poate deveni mediul de afaceri românesc mai favorabil antreprenoriatului?

RADU NECHITA, Centrul Independent pentru Studii în Economie şi Drept

Calitatea mediului de afaceri ar trebui să fie o preocupare nu doar pentru între­prin­zători, ci și pentru consumatorul obiș­nu­it, deoarece toate lucrurile care ne fac via­ța mai lungă, mai simplă, mai plăcută sau mai interesantă sunt rezultatul unor inițiative antreprenoriale. Tinerii ar trebui să fie cei mai interesați de un mediu fa­vo­rabil antreprenoriatului, deoarece ei au înaintea lor mai mulți ani în care să be­ne­ficieze de toate inițiativele antreprenoriale trecute, prezente și viitoare. Nu este vor­ba numai de cei care vor deveni între­prin­zători, ci și de cei care vor fi salariați. Sa­lariul fiecăruia dintre ei va depinde în prin­cipal de doi factori: productivitatea muncii lor și alternativele de angajare dis­ponibile. Într-adevăr, niciun angajator nu va fi dispus să le plătească un salariu mai mare decât valoarea muncii lor (adică, su­perior productivității) și nici un salariu cu mult mai mare decât cel oferit de un an­gajator concurent.

Calitatea mediului de afaceri depinde de o multitudine de factori, unii mai greu de cuantificat, cum ar fi atitudinea pu­blicu­lui față de antreprenoriat și antreprenori. Autoritățile publice nu au nici posi­bi­li­ta­tea și nici incitațiile necesare pentru a schimba mentalitățile, în general, și ati­tudinea față de antreprenoriat, în special, deoarece un astfel de proces este de o du­rată mult mai mare decât un ciclu elec­to­ral. În locul măsurilor cu efecte pozitive pe termen lung, decidenții politici le pre­feră pe cele cu efecte pozitive vizibile pe termen scurt (chiar și dacă ele au conse­cin­țe negative ascunse sau pe termen lung). Din acest motiv, atenția acordată de autorități încurajării antreprenoriatului se manifestă preponderent prin subvenții. O abordare cu impact mai mare și mai du­rabil asupra activității antreprenoriale este eliminarea (reducerea) barierelor ad­ministrative artificiale din calea antrepre­noriatului.

O inițiativă din 2004 a Băncii Mondiale permite compararea a 189 de țări din per­s­pectiva ușurinței derulării afacerilor de că­tre micii întreprinzători. În ultimul ra­port disponibil (Doing Business 2016, cu date din 2014), România ocupă locul 37 din 189 țări și locul 19 din UE. La prima vedere, situația pare mulțumitoare, chiar surprinzătoare pentru cei familiarizați cu dificultățile din mediul de afaceri româ­nesc. România înregistrează însă per­for­manțe modeste în aproape toate cele zece aspecte evaluate de raport, cu excepțiile notabile ale comerțului transfrontalier (lo­cul 1/189, la egalitate cu mai multe țări UE) și ale creditării (locul 7). În două do­me­nii contraperformanțele sunt remar­ca­bile: conectarea la electricitate (locul 133) și autorizațiile de construcție (locul 105). Alte suferințe ale mediului de afaceri sunt cunoscute: înregistrarea proprietății (lo­cul 64), protejarea investitorilor minori­tari (locul 57) și fiscalitatea (locul 55).

O strategie pentru ameliorarea calității me­diului de afaceri poate fi creionată por­nind de la comparația cu alte țări membre ale UE. Autoritățile române s-ar putea în­treba de ce este nevoie de 15 proceduri pentru o autorizație de construcție, în con­dițiile în care sunt suficiente 9 în Fran­ța, o țară care nu face parte dintre cam­pio­nii dereglementării. Cum reușesc bul­garii să acorde autorizațiile de construcție în 110 zile, adică în mai puțin de jumătate din cele 257 de zile necesare în România? La noi, conectarea la curent electric ne­ce­sită 8 proceduri și durează 182 de zile. Pen­tru același lucru, germanii au nevoie de 3 proceduri și 28 de zile, slovenii au 5 proceduri întinse pe 38 de zile, iar grecii, 6 proceduri și 51 de zile. Care o fi secretul portughezilor, care înregistrează o pro­prie­tate într-o singură zi, cu o singură procedură administrativă? De ce la noi este nevoie de 8 proceduri și 19 zile? Nu­mărul de plăți făcute aferente prelevărilor obligatorii a fost redus semnificativ în ul­timii ani, de la 84 la 14. Încă un efort și-i ajungem pe polonezi și pe letoni, care-și achită dările în numai 7 plăți pe an. Poate simplificăm și stabilizăm un pic și legis­lația fiscală, astfel încât să nu fie nevoie de 159 de ore/an pentru conformare fis­cală, ci doar de 81 de ore/an, ca în Es­to­nia. Chiar și în domeniile în care în­re­gis­trăm performanțe relativ acceptabile (En­forcing contracts, locul 34) am avea de învățat de la foștii colegi de lagăr so­cialist: impunerea respectării unui con­tract ne­ce­si­tă 512 zile în România și nu­mai 395 în Ungaria sau 300 în Lituania.

Desigur, ne putem consola cu ideea că suntem mai buni decât unele țări mai dezvoltate, cu mai multe decenii sau secole de capitalism în urma lor. Dar putem face asta numai dacă uităm că bogații își pot permite mai multe greșeli și extra­va­ganțe decât cei care încă nu și-au clădit un nivel de prosperitate mulțu­mi­tor.

Copyright © 2014-2015. Toate drepturile rezervate.