12 Dec

Distorsiuni pe piața muncii: venitul minim garantat

BOGDAN GLĂVAN, Universitatea Româno-AmericanăSTAT

Măsurile de protecție socială prost ca­li­brate au efecte perverse, prinzând pătura săracă a populației într-o veritabilă cap­cană a sărăciei. „Prost calibrate“ în­seam­nă, pe scurt, „prea mari“ în raport cu pro­ductivitatea muncii necalificate și con­di­țiile de trai din mediul rural. Dar în­seam­nă și „greșit acordate“, interesul pentru a
păcăli sistemul fiind la cote înalte, iar sta­tului lipsindu-i posibilitatea și motivația de a descoperi și proteja cele mai nevoiașe persoane. Pentru a înțelege consecințele nefericite și neintenționate ale măsurilor de protecție socială, vă propun să ne re­ferim la o astfel de măsură: venitul minim garantat.

Venitul minim garantat reprezintă suma de bani pe care familia are dreptul să o pri­mească de la stat, dacă nu înregistrează venituri. În cazul în care familia obține anumite venituri, mai mici decât venitul minim garantat, atunci statul îi virează diferența sub formă de ajutor social. În prezent, venitul minim garantat este ur­mătorul:

– persoană singură: 142 de lei;

– familia formată din două persoane: 255 de lei;

– familia formată din trei persoane: 357 de lei;

– familia formată din patru persoane: 442 de lei;

– familia formată din cinci persoane: 527 de lei;

– familia formată din şase sau mai multe persoane: 564 de lei.

Pentru a vedea efectele perverse ale ve­ni­tului minim garantat asupra stimulentului de a presta o muncă salarizată, să luăm exemplul unei familii tipice cu doi copii din mediul rural, în care niciunul dintre părinți nu este angajat și nu are venituri și care, în consecință, primește prin alo­ca­ții sociale suma de 442 de lei. În mediul rural, acest venit bănesc este completat în primul rând de veniturile în natură ge­ne­rate prin munca depusă în propria gos­po­dărie (cultivarea legumelor, creșterea ani­malelor domestice). Conform INS, veni­tu­rile în natură asigură practic 50% din ve­nitul total al celor mai sărace 10% dintre familiile din România. Familiile care bene­ficiază de venitul minim garantat se în­ca­drează în acest grup, deci putem presu­pune că, în final, își dublează veniturile totale prin munca în agricultura de sub­zistență. Apoi, această familie își poate completa veniturile muncind ca zilieri, deoarece activitățile desfășurate de zilieri nu sunt luate în calcul la stabilirea ve­ni­tului net în funcție de care se acordă ve­nitul minim garantat. Prin prestarea unor activități neînregistrate fiscal, de exem­plu, în construcții sau în agricultură, ve­ni­turile ei bănești cresc. Apoi, ea mai pri­meș­te de la stat alocația pentru susținerea familiei și alte subvenții de mai mică im­por­tanță (de exemplu, alocația pentru co­pii se adaugă, parțial, la venitul minim ga­rantat).

Luând în considerare toate aceste ele­mente, vedem că în foarte multe cazuri, probabil, venitul total (bănesc și în na­tură) al unei familii care beneficiază de venitul minim garantat depășește 1.000 de lei. Un calcul simplu arată că obținerea acestui venit frânează interesul membrilor familiei pentru a ocupa un loc de muncă – foarte probabil, unul necalificat, re­mu­ne­rat cu salariul minim pe economie.

De la 1 ianuarie 2015. salariul minim brut a fost stabilit la 975 de lei (724 de lei net), valoarea acestuia fiind majorată de la 1 iu­lie la 1.050 de lei lunar (777 de lei sa­la­riul net). Diferența dintre salariul minim și venitul minim garantat a fost până la 1 iulie de 282 de lei, în prezent fiind de 335 de lei. Diferența continuă să fluctueze din cauza variației celor două elemente, dar, fără a ne încurca în detalii numerice, pro­blema care se pune este următoarea: de ce ar dori o familie fără venituri salariale ca unul dintre membrii săi să se angajeze, dacă, în schimbul acestui efort, venitul său lunar urmează să sporească doar cu aproximativ 300 de lei, în condițiile în ca­re costul de oportunitate al acestui de­mers include disutilitatea ocupării unui loc de muncă, cu program fix, cheltuielile cu transportul până/de la locul de muncă, diminuarea muncii depuse în gospodărie și a venitului în natură care decurge de aici și anularea posibilității de a lucra ca zilier și, implicit, a venitului bănesc de­ri­vat? Descurajarea angajării crește pro­gre­siv odată cu numărul de copii – cu cât o familie are mai mulți copii, cu atât di­fe­rența dintre salariul minim și venitul ga­rantat este mai mică, deci cu atât ren­tea­ză mai puțin ca unul dintre membri să caute un loc de muncă.

În acest context, nu este poate de mirare fap­tul că numărul familiilor beneficiare de venit minim garantat a crescut constant în ultimii ani, deși România a înregistrat creș­tere economică în această perioadă. In­te­re­sant este și că suma plătită de la bu­get pen­tru asigurarea venitului minim ga­ran­tat a crescut de la 103 milioane de lei în primul trimestru din 2011 la aproape 175 milioane de lei în primul trimestru din acest an; o creștere cu 70% în doar patru ani.

Copyright © 2014-2015. Toate drepturile rezervate.