14 Jan

Ger sau căldură? Cum poți deveni meteorologul propriilor emoții

Nu putem controla vremea de afară, însă putem să ne gestionăm climatul interior, prin formarea și exersarea unor abilități de “meteorologi ai emoțiilor”. Cercetările recente din domeniile psihologiei și medicinei arată că putem să ne gestionăm emoțiile, care sunt responsabile pentru starea noastră de bine, atât psihic, cât și fizic. Stresul, anxietatea, frica și, în general, emoțiile negative sunt factori agravanți în numeroase boli, precum ulcerul, depresia, diabetul, hipertensiunea sau alte afecțiuni cardiace.

Pentru a înțelege cum sau dacă putem controla emoțiile, trebuie să știm de unde vin ele.

Emoțiile sunt trăiri subiective, cu manifestări psiho-fiziologice, reacții biologice și stări mentale. Prin urmare, emoția vine ca reacție la un stimul, este asociată cu un înțeles, ceea ce o face să fie o trăire subiectivă, și generează răspunsuri, atât fizice, cât și psihice, importante pentru sistemul nostru de credințe și comportamentul nostru. Deși emoțiile par că nu implică un proces de gândire, fiind reacții automate, partea cognitivă joacă un rol important: de exemplu, frica apare ca un răspuns la o situație percepută ca fiind periculoasă. Conștientizarea pericolului, care se manifestă prin reacții fiziologice (bătăi rapide ale inimii, tensiune musculară, transpirație), este esențială în interpretare și, deci, în generarea emoției. Procesul are loc foarte rapid și antrenează mai multe părți ale creierului, în special amigdala și sistemul limbic, adică zona centrală a creierului nostru antrenată în majoritatea emoțiilor primare (supărare, dezgust, teamă, fericire, tristețe sau surprindere).

Un model simplu prin care ne putem imagina generarea emoției este următorul:

pic-emotii

Gestionarea emoțiilor presupune intervenții la nivelul fiecărei etape, prin:

  • Selecția situației la care ne expunem: atât cât se poate, putem evita să ne expunem situațiilor care ne generează emoții negative, precum confruntarea autorității, abordarea unui subiect care naște controverse de fiecare dată sau ocolirea situațiilor periculoase. Nu întotdeauna putem alege situațiile cărora suntem expuși, tocmai de aceea intervenția asupra situației, prin selecție sau modificare, are destule limite.
  • Modificarea situației: când ne confruntăm cu un termen limită și sarcina pe care o avem de îndeplinit ne provoacă teamă sau neplăcere, putem schimba condițiile situației, găsind ceva plăcut sau schimbând sarcina cu una mai plăcută.
  • Modificarea atenției: în generarea emoțiilor, importanța pe care o acordăm stimulului sau situației este vitală. Dacă alegem să ne concentrăm pe elementele care ne cauzează grija sau teama, cum ar fi timpul rămas până la îndeplinirea unei sarcini obligatorii sau propriile defecte, riscul este să accentuăm starea negativă. Distragerea temporară a atenției de la situația care ne produce îngrijorare poate fi o cale de a reduce emoțiile, însă nu poate funcționa întotdeauna. de multe ori, când suntem martori ai unei situații violente sau avem amintiri care ne provoacă furie, concentrarea atenției în alte direcții poate fi o metodă de a evita generarea unor emoții care ne marchează. Persoanele care s-au confruntat în trecut cu traume aleg să își direcționeze atenția către amintiri mai puțin dureroase, ca formă de a gestiona propriile emoții.
  • Schimbarea cognitivă: cea mai dificilă, dar și mai eficientă strategie de gestionare a emoțiilor implică tocmai schimbarea percepției cu privire la situația cu care ne confruntăm, pentru a-i modifica înțelesul. Pentru că știm că orice emoție presupune o trăire subiectivă, sensul pe care îl asociem unei situații este elementul care ne poate reda controlul sau, dimpotrivă, ține prizonierii propriilor emoții. Metodele testate până acum care s-au dovedit a fi eficiente pe termen lung sunt reinterpretarea înțelesului unui eveniment astfel încât să-i micșorăm impactul emoțional. Spre exemplu, când credem că nu am făcut suficient de bine față unui eveniment important pentru noi, tindem să calificăm rezultatul drept eșec. Când ne distanțăm de situație, putem să reinterpretăm situația ca o experiență utilă, din care putem extrage mai multe concluzii la care nu am fi avut acces altfel. Un interviu ratat este o experiență în plus care ne poate face să fim mai bine pregătiți data viitoare. O situație în care am fost emoționați când am vorbit în public poate deveni mai puțin dramatică, dacă reușim să o privim cu detașare și să înțelegem ce a funcționat prost. Umorul și distanțarea pot fi și ele forme de a modera impactul unei situații care ne provoacă anxietate. Deși nu este simplu, schimbarea cognitivă stă în forțele noastre și presupune o înțelegere a situației care ne-a provocat emoțiile negative și, cel mai important, o alegere conștientă de a îi oferi o interpretare care să ne ajute pe viitor. Ea vine în momentul în care realizăm că nu ceilalți, ci noi înșine suntem responsabili pentru emoțiile pe care le trăim.
  • Transformarea răspunsului: în fine, atunci când simțim cum ne cuprinde emoția eliberată ca urmare a răspunsului generat de o situație complicată, mai avem o șansă de a ne controla exprimarea ei. Suprimarea, deși nu este cea mai bună soluție, tocmai pentru că nu presupune confruntarea cu situația sau cu sensul pe care îi dăm stimulului, poate să ne ajute pe termen scurt să evităm consecințele neplăcute ale unei emoții negative. Suprimarea, adică inhibarea emoției, sau generarea forțată a unui comportament care disimulează, păstrarea calmului sau controlul expresiilor faciale pot duce pe termen lung la o agravare a stării emoționale. În situații în care suntem forțați, însă, să ne controlăm reacțiile, transformarea răspunsului prin suprimare poate fi o tactică pe termen scurt de a controla emoțiile. Confruntarea cu ele sau eliberarea lor va reveni, însă, mai târziu, ceea ce ne duce la concluzia că schimbarea cognitivă prin modificarea sensului situației este calea cea mai profundă de a ne câștiga echilibrul emoțional.

Studiile neurologice și psihologice ne dau suficiente motive să credem că putem fi meteorologii propriilor emoții. În contextul în care avem cunoștințele și experiența care ne califică pentru un loc de muncă, de exemplu, diferența între cei care reușesc să progreseze și cei care rămân pe loc o face puterea individuală de a ne gestiona propriile obstacole emoționale. Exercițiul constant și conștient de a recunoaște ce ne face să fim anxioși, temători sau furioși, admiterea faptului că putem alege cum să ne manifestăm și efortul de a reinterpreta experiențe trecute în folosul nostru ne ajută să prevedem vremea senină sau măcar să ne înarmăm cu o umbrelă când simțim că vine ploaia.

Pentru acest articol, am folosit următoarele surse disponibile online în limba engleză:

Copyright © 2014-2015. Toate drepturile rezervate.