12 Dec

Salarii minime și maxime

COSTEL STAVARACHE, Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională

Ambele tipuri de salarii, minim și maxim, sunt interdicții pe piața muncii. Produsul interzis la comercializare este forța de mun­­că la un anumit preț. În cazul sala­riului minim, nu ai voie să plătești mai pu­țin de un anumit prag. În cazul celui ma­xim, nu ai voie să plătești mai mult de un anumit prag.

Ce este relevant în analiza acestor inter­dicții este relația pragului impus de stat cu prețul pieței. Prețul pieței este prețul format prin interacțiuni voluntare. Este prețul care tinde să echilibreze cererea cu oferta. La prețul pieței, cine vrea să vândă muncă găsește, cine vrea să cumpere mun­că găsește. Prin opoziție, salariul minim sau maxim este un preț controlat de stat. În mare, avem două tipuri de situații: una în care există conflict între prețul con­tro­lat și prețul pieței și una în care nu există un conflict între cele două. Aici norma nu contrazice prețul practicat pe piață.

Si­tuațiile în care există conflict sunt și ce­le mai discutate. Acestea sunt situațiile în care:

– salariul minim este peste prețul pieței – sa­lariul unui muncitor necalificat este de 1.000 de lei, iar salariul minim este de 1.500 de lei;

– salariul maxim este sub prețul pieței – sa­lariul unui CEO ar fi de 8.000 de lei, însă salariul maxim este de 3.000 de lei.

Când salariul minim este peste prețul pie­ței, rezultă șomaj. Cererea de muncă va fi, la noul preț impus de stat, mai mică decât oferta de muncă. Dacă nivelul sala­riului minim este peste prețul pieței, re­zul­tă stocuri, crește oferta de muncă în raport cu cererea. Cele mai afectate per­soane de această măsură vor fi tinerii și per­soanele necalificate. Lor li se va inter­zice instituționalizat să lase la preț. Apoi, când salariul maxim este sub prețul pie­ței, rezultă criză de forță de muncă de mun­citori calificați, cum ar fi cei care sunt CEO, manageri etc.

Cel mai adesea, salariul minim este am­ba­lat ideologic ca o obligație a patronului. Es­te o obligație a acestuia să plătească cel puțin un anumit preț pentru cutare mun­că prestată. Însă orice obligație este o in­ter­dicție. Cei doi operatori deontici (obli­gatoriu, interzis) sunt interdefinibili. Obli­gatoriu non p = Interzis p. Dacă ești obli­gat să nu plătești mai puțin de un leu pe oră înseamnă că îți este interzis să plătești mai puțin de un leu pe oră. Însă pentru căit takes two to tango, interdicția este adre­sată nu doar patronului, cum­pă­ră­to­rului de forță de muncă, ci și vânzătorului de forță de muncă. Acesta nu are voie să vândă forță de muncă sub nivelul stipulat de salariul minim. Reglementarea afec­tea­ză ambele părți ale schimbului.

Si­tuația fără conflict este când:

– salariul minim este sub prețul pieței – pre­țul muncii unui muncitor calificat este de 1.000 de lei, iar salariul minim este de 300 de lei;

– salariul maxim este peste prețul pieței – pre­țul pieței pentru un manager este de 8.000 de lei, iar salariul maxim este sta­bilit la 80.000 de lei.

În aceste două situații, măsura impunerii unui preț minim sau maxim pentru forța de muncă este inutilă. De ce? Norma nu produce efecte. Nimeni nu vinde sau cum­pă­ră forță de muncă la aceste prețuri in­ter­zise. Este inutil să interzic salarii de 300 de lei sau 80.000 de lei, atât timp cât nu există pe piață astfel de salarii, așa cum este inutilă interdicția să nu se mai mănânce portocale într-o comunitate în care oricum nimeni nu mănâncă por­to­cale, indiferent cum a emers și s-a sta­bi­lizat o astfel de preferință culinară.

Ca economist, mă interesează dacă, de exemplu, prin creșterea salariului minim, crește șomajul. Studiez o legătură cauzală între două fenomene, nu fac judecăți de va­loare. Nu spun că șomajul este bun sau rău. Mă interesează doar dacă teoria eco­nomică care descrie aceste relații cauzale este adevărată sau falsă. Științific, nu mă interesează decât valorile de adevăr ale teo­riei, nu valorile în genere. O valorizare a scenariilor descrise anterior a fost să se spună că, în situația de interferență cu pre­țul pieței, măsura este nocivă. Salariul minim creează șomaj în rândul tinerilor și al muncitorilor necalificați, iar cel maxim creează o criză de muncitori calificați. Apoi, s-a afirmat că, în situația de non­in­terferență, pragul salarial fixat de stat ar fi inutil. Acesta nu are efecte pentru că in­terzice lucruri care nu există. La aceste aprecieri am putea adăuga că salariul mi­nim (ca și cel maxim) este nociv chiar și când este inutil. Vom avea costuri ad­mi­nis­trative suplimentare. Va fi nevoie de o armată de specialiști care să monitorizeze creșterea sau scăderea unor prețuri pe ca­re oricum nimeni nu le-ar fi crescut sau scă­zut. Și este greu de crezut că această liotă de funcționari va lucra pe salariul minim.

Copyright © 2014-2015. Toate drepturile rezervate.